Măsurile de austeritate impuse de guvernul Bolojan fac viața familiilor cu venituri mici să fie și mai grea decât era deja. Salariul minim și ajutoarele sociale au fost înghețate, iar unele categorii de oameni care aveau asigurare de sănătate gratuită, sunt nevoiți acum să-și plătească singuri contribuțiile. Într-un amplu studiu realizat de Cristina Raț, lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, reiese că austeritatea îi sărăcește mai rău pe cei aflați deja în dificultate financiară.
Evoluția salariului minim net, a indicatorului social de referință (ISR), a venitului minim de inserție (VMI) și a pragului sărăciei relative monetare.
Persoanele cu dizabilități și șomerii, victime sigure ale austerității
Studiul a identificat care sunt românii cei mai afectați de măsurile de austeritate ale premierului Ilie Bolojan.
„Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, întărite apoi și extinse de guvernul Bolojan prin Legea 141/25.07.2025, au înghețat indicatorul social de referință (ISR) în funcție de care se calculează o serie de prestații sociale și subvenții (printre care indemnizația de șomaj, prima de inserție într-un loc de muncă, indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități, valoarea minimă a indemnizației pentru creșterea copilului). ISR a fost indexat ultima dată în martie 2024, la 660 lei, ceea ce a afectat în primul rând situația persoanelor cu dizabilități și a șomerilor indemnizați, dar și a părinților care au dreptul la valoarea minimă a indemnizației de creștere a copilului (1.651 lei în 2025) sau la alocație de plasament. Renunțarea la majorarea alocațiilor pentru copii în raport cu rata medie anuală a inflației (Legea 214/2019) și, în mod similar, la majorarea venitului minim de incluziune (Legea 196/2016, implementată din ianuarie 2024) se înscriu în același tipar de regres. În condițiile actuale de inflație, estimată de Institutul Național de Statistică (INS) la 9,5%, în termeni reali, aceste prestații vor putea acoperi și mai puțin din nevoile familiilor.”, se arată în studiul menționat.
Familiile cu venituri mici rămân riscă să piardă ajutoarele
Guvernul a tăiat sau a înghețat ajutoarele și salariile exact într-o perioadă cu prețuri mari. Asta înseamnă că familiile sărace, mai ales cele cu copii, au mai puțini bani decât înainte și nu mai pot acoperi cheltuielile de bază.
De exemplu, dacă doar unul dintre părinți are venituri, banii ajung doar pentru o treime din nevoile familiei. În schimb, o familiile cu doi părinți care câștigă salariul minim și doi copii de vârstă școlară abia reușesc să acopere jumătate din cheltuielile esențiale pentru traiul zilnic. Dar asta îi descalifică automat pentru a mai obține venitul minim de incluziune (VMI), așa cum este prezentat în studiul amintit.
„Raportat la pragul sărăciei relative monetare (4.070 lei/lună în 2024), situat la mai puțin de jumătate din prețul coșului minim, familia titulară de VMI ajunge la doar 43,8% din valoarea pragului. Familia în care unul dintre adulți câștigă salariul minim trece ușor peste prag, ceea ce înseamnă că orice cheltuială neprevăzută poate împinge gospodăria înapoi în sărăcie. Familia în care ambii adulți obțin salariul minim depășește pragul de sărăcie cu 43%. De remarcat că în cazul familiei titulare de VMI, bursele sociale obținute de copii (condiționate de un număr mai mic de 10 absențe nemotivate/lună) reprezintă un sfert din bugetul gospodăriei, în timp ce ajutorul oferit prin VMI pentru familiile cu copii (care a înlocuit alocația de susținere) reprezintă doar 12%. În cazul familiei în care doar unul dintre părinți obține salariu, bursele sociale aduc 15% din venitul total, iar ajutorul pentru familiile cu copii doar 5,5%. Dacă ambii părinți obțin cel puțin salariul minim, familia nu se mai califică pentru niciuna dintre aceste două prestații.”, conform studiului citat.
Sursa grafic: Friedrich-Ebert-Stiftung
Săraci, vulnerabili, dar obligați să achite CASS/„De-a dreptul pervers”
Șomerii, părinții aflați în concediu de creștere copil și beneficiarii de venit minim de incluziune trebuie acum să plătească și contribuția la sănătate, ceea ce reduce și mai mult banii disponibili pentru mâncare, energie sau alte cheltuieli de bază. Autoarea studiului desființează măsura guvernului și consideră că justificarea ei „sună cel puțin ilogic, dacă nu de-a dreptul pervers.”
„Una dintre măsurile de austeritate cu consecințe problematice pe termen mediu și lung a fost desființarea categoriei de coasigurat în sistemul public de sănătate și introducerea obligativității plății contribuției la asigurările de sănătate (CASS) în cazul unor categorii vulnerabile care până în 2025 au fost exceptate: șomerii indemnizați, părinții în concediu de creștere a copilului mic/ de acomodare, beneficiarii de venit minim garantat (de incluziune). Justificarea acestei măsuri prin invocarea principiului echității, afirmând că, în prag de colaps financiar al statului, toți trebuie să contribuie la aplanarea crizei, sună cel puțin ilogic, dacă nu de-a dreptul pervers.”, se arată în studiul
Ce măsuri ar trebui luate pentru a salva familiile nevoiașe
În studiul realizat de lector univ. dr. Cristina Raț au fost identificare o serie de măsuri care ar mai putea domoli efectul negativ pe care austeritatea îl are asupra celor mai săraci români:
- salariul minim și alocațiile copiilor ar trebui indexate în funcție de inflație, astfel încât să nu se piardă puterea de cumpărare;
- statutul de coasigurat să fie reintrodus;
- contribuțiile la sănătate pentru familiile vulnerabile reduse;
- ajutoarele sociale și venitul minim de incluziune trebuie ajustate pentru a acoperi nevoile reale ale familiilor
- bursele și sprijinul pentru copii ar trebui să ajungă la cei care au cea mai mare nevoie.
Deși scopul declarat al „austerității” este acela de a aduce bani la buget și de a tempera inflația, măsurile impuse de Bolojan transformă sărăcia temporară în sărăcie cronică. În special pentru familiile nevoiașe, care până mai ieri se descurcau, dar care au fost condamnate să intre sub pragul sărăciei.
Sursa: Gândul.
